Prin arta putem sa vedem dincolo de barierele timpului si ale spatiului.Ne putem intoarce in timp sau ne putem creea chiar o lume a noastra.
Tot ce face omul este o arta, pentru ca omul prin sinea lui a fost creat cu o maiestrie nemaintalnita si fiecare om are inauntrul sau un strop de divinitate. Astfel depinde de fiecare daca lupta in viata pentru a descoperi acel strop de puritate si daca lupta pentru a se perfectiona prin diferite moduri.
A scrie , a dansa, a vorbi,a desena, a construi, a crea si mai ales a iubi sunt arte. Oricat am citi carti, documentare sau ne-ar explica cineva cum trebuie sa facem acele lucruri, daca nu exista acea sclipire interioara, niciodata din mainile acelui om nu va iesi nimic, operele sale vor fi insipide. Din aceasta cauza eu consider ca arta contemporana nu mai are farmecul pe care il avea odata, in trecut. Parca sunt lipsite de suflet, nu mai au acea delicatete si unicitate pe care ar trebui sa le aibe.
Daca ne amintim au fost perioade in care monarhii le dictau artistilor ce si cum sa creeze, dar ei prin maiestria talentului adevarat puneau mereu ceva in opere sa le poata face vii. Nu degeaba marii artisti si cele mai importante si semnifivative opere, care chiar au schimbat istoria sau au ajutat-o sa mearga pe un curs mai bun, au fost in trecut.
Eu sincer sunt dezamagita de arta contemporana pentru ca oamenii in prezent nu prea mai pun pret pe anumite lucruri foarte importante pentru sufletul lor si astfel sunt mult mai reci si nepasatori, inconjurandu-se de lucruri goale.
Cladirile de exmplu toate sunt niste cutii mari si negre, cu linii perfect drepte. Daca stam sa ne uitam numai o secunda la ele, ne simtim ca niste furnicute inchise intr-un bol de sticla. Acest lucru il simt si cand ma duc la scoala, pentru ca am norocul sa trec cu masina pe nistre strazi unde inca mai sunt case vechi, care impun prin masivitatea lor , dar totusi sunt placute ochiului pentru ca oamenii le-au impodobit cu un strop de viata, facand diferite arcade, basoreliefuri etc.
